Manastirea Calapodesti, Bacau
 
:: meniu ::
               
click for different version
 
:: sfat ::
 
Pentru o mai bună afişare a acestui site, va rugăm să folosiţi Firefox în loc de Internet Explorer, care este total depăşit de situaţie! De asemenea, utilizatorii de linux trebuie să instaleze fonturile Georgia şi Verdana pentru o redare cât mai fidela a textului.
 

SLUJBA UTRENIEI SFÂNTULUI ANTIPA DE LA CALAPODEŞTI
(10 IANUARIE)

 

La Dumnezeu este Domnul... se cântă troparul Praznicului de 2 ori,

 

Slavă..., al Cuviosului, Şi acum..., iarăşi al Praznicului.

 

După întâia Catismă, Sedealna Cuviosului, glasul al 7-lea:

 

Topindu-ţi trupul cu ostenelile pusniciei, şi-au aflat într-însul sălaş soborul virtuţilor, Părinte. Căci de ce daruri nu te-ai învrednicit din noianul milostivirii lui Hristos? Rugăciunea ţi-a fost oază a duhului; răbdarea, tărie în ispite; mana, hrană din pustie; înstrăinarea, dulce mângâiere; sărăcia, comoară nedeşertată. Cu acestea binecuvântează-ne şi pe noi, cei ce prăznuim cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

Slavă...

 

Cum doreşte cerbul apa izvoarelor, aşa ai dorit tu pustia, Părinte Cuvioase. Te-ai supus cu smerenie sfatului duhovnicesc, potolindu-ţi arşiţa sufletului cu roua sfintelor rugăciuni. Pentru aceasta, te rugăm, înroureză duhurile noastre pârjolite de seceta acestui veac.

 

Şi acum..., a Praznicului, glasul al 3-lea:

 

Podobie: Fecioara astăzi...

 

Stăpânul astăzi a venit la Iordan şi S-a botezat în ape de către dumnezeiescul Înaintemergător. Iar din cer Tatăl Îl mărturisea: Acesta este Fiul Meu cel iubit; şi Duhul S-a arătat peste El, în chip minunat de porumbel.

 

După a doua Catismă, Sedealna Sfântului, glasul al 4-lea:

 

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

 

Dezrobindu-te de patimi şi întărindu-ţi cugetul ca o cetate, ai surpat puterea diavolului, Părinte preaînţelepte. Te-ai făcut mirare îngerilor căci purtător de trup fiind, cu privegherea şi cu postul ai ajuns la cugetarea cea dumnezeiască şi prin trezvie ai desluşit tainele credinţei în Treimea cea de o fiinţă, Care te-a proslăvit pe tine.

 

Slavă...,

 

Petrecându-ţi viaţa cea îmbunătăţită, în zbor vulturesc te-ai avântat. Şi uitând de trupul cel neputincios, te-ai făcut sălaş al Duhului Sfânt. Vistierie nefurată ţi-ai agonisit în ceruri, Părintele nostru Antipa. Din aceasta îndulceşte sufletele noastre cuprinse de viforul păcatelor.

 

Şi acum..., a Praznicului, acelaşi glas:

 

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

 

Este vremea Arătării lui Dumnezeu; Hristos ni S-a arătat nouă la râul Iordanului. Veniţi, credincioşi, să scoatem apă de iertarea păcatelor noastre. Că Hristos a venit în trup, căutând oaia cea prinsă de fiară; şi aflând-o iarăşi a adus-o în rai ca un Milostiv. Hristos S-a arătat la Iordan şi lumea a luminat.

 

Polieleul... Mărimurile:

 

1. Fericimu-te pe tine, Sfinte Cuvioase Părinte Antipa, şi cinstim sfântă pomenirea ta, povăţuitorule al călugărilor şi împreună vorbitorule cu îngerii.

 

2. Veniţi, iubitorilor de prăznuire, să fericim pe Cuviosul Antipa, zicând: lauda Valaamului şi a Moldovei.

 

Stih 1: Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi El a căutat spre mine şi a auzit rugăciunea mea (Ps. 39, 1).
Stih 2: Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit din lipsa untului de lemn (Ps. 108, 23).
Stih 3: Pentru cuvintele buzelor Tale, eu am păzit căi aspre (Ps. 16, 4).
Stih 4: Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie (Ps. 29, 11).
Stih 5: Să ştiţi că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său (Ps. 4, 3).
Stih 6: Cântaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui (Ps. 29, 4).

 

Apoi: Slavă..., Slavă Ţie, Treime Sfântă..., şi celelalte.

 

După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea:

 

Podobia: Pe Înţelepciunea...

 

Părăsind tulburările lumeşti şi crucea pe umeri luând, ai biruit taberele vrăjmaşilor nevăzuţi. Că izvorul vieţii Hristos sălăşluindu-se întru tine, te-a făcut ţarină dulce însutit roditoare. Şi arzând cu focul rugăciunilor neghinele cele ucigătoare de suflete, ale patimilor, ţi-ai agonisit în ceruri comoara bunătăţilor celor nepieritoare. Ai lăsat credincioşilor prea cinstitele tale moaşte, bogăţie neîmpuţinată, din care izvorăsc râuri de tămăduiri celor ce le cinstesc cu evlavie. Pentru aceasta şi noi strigăm către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

Slavă... Şi acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea:

 

Podobia: Spăimântatu-s-a Iosif...

 

Veniţi credincioşii să vedem unde S-a botezat Hristos. Să mergem la râul Iordanului, către glasul celui ce strigă şi să vedem pe Făcătorul lui Adam, sub mâna robului plecat, pentru milostivirea Sa cea mare. Şi către Dânsul să strigăm: Venit-a la Iordan Cel ce S-a arătat să sfinţească apele.

 

Antifonul I, glasul al 4-lea.

 

Prochimen, glasul al 4-lea: Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

 

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.

 

Toată suflarea să laude pe Domnul...

 

Evanghelia de la Matei (XI 27-30): „Zis-a Domnul ucenicilor Săi: toate-Mi sunt date de către Tatăl Meu...”

 

Psalmul 50...

 

Slavă..., glasul al 2-lea: Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Antipa, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

 

Şi acum..., a Născătoarei: Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

 

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte toate fărădelegile noastre.

 

Stihira idiomelă, glasul al 6-lea:

 

Cuvioase Părinte, în tot pământul a ieşit vestirea faptelor tale; pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele demonilor le-ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fără prihană ai urmat. Îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

 

CANOANELE

 

Se pune Canonul întâi al Praznicului cu irmosul pe 6 şi al Cuviosului, pe 8.

 

Canonul Cuviosului

 

Cântarea 1, glasul 1:

 

Irmos: „Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă,...”

 

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Antipa, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

 

Din părinţi binecredincioşi răsărind ca un crin, Părinte Antipa, te-ai împodobit cu roua Duhului prin Taina Sfântului Botez. Şi, aprinzându-ţi dorul către cele înalte, cu bucurie ai strigat: Doamne, eu vreau să las toate să-mi iau crucea, să-ţi urmez Ţie.

 

Din pruncie te-ai arătat purtător al harului, Cuvioase, căci simplu în înfăţişare fiind, te-ai făcut celor din jur minunată privelişte când şerpi veninoşi în mâinile tale de copil ai purtat. Pentru aceasta, Hristos, încă din fragedă vârstă, te-a pregătit să păşeşti peste şerpi, peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului, nimic vătămându-te, Părinte Cuvioase Antipa.

 

Slavă...,

 

Cu trupul nemângâiat de cele pământeşti, iar cu duhul sârguindu-te a intra în locaşurile cele cereşti, ai părăsit patria şi neamul tău, Cuvioase. Cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, apără şi miluieşte pe binecredinciosul tău popor, cel ce cu dragoste te cheamă pe tine în nevoi şi în necazuri.

 

Şi acum..., a Născătoarei:

 

Cufundând în ape frământătura trupului cea omenească, pe care a luat-o Domnul din sângiuirile tale cele fecioreşti, a făcut-o neîmblânzită faţă de taberele cele potrivnice.

 

Catavasie: Fundul adâncului l-a descoperit...,

 

Cântarea a 3-a:

 

Irmos: „Însuţi Cel ce ştii neputinţa fiinţei omeneşti...”

 

Sfeşnic luminos te-ai arătat cu lucrarea virtuţilor, Cuvioase Părinte, celor ce cu credinţă şi cu evlavie se apropie de tine. Luminează-ne şi pe noi, fiii tăi duhovniceşti, aflaţi în întunericul acestui veac înşelător, ajutându-ne să împlinim dumnezeieştile porunci ca să-L slăvim pururea pe Hristos, Dătătorul bunătăţilor celor veşnice.

 

Cum să nu fericim, Părinte, râvna ta cea dumnezeiască? Căci trup din ţărână având, te-ai arătat înger pământesc slujind neîncetat lui Dumnezeu. Iar acum, în ceata cuvioşilor te veseleşti, slăvind pe Cel ce te-a încununat.

 

Slavă...

 

Cu smerenia ta cea prea adâncă ai alungat duhurile răutăţii, Părintele nostru Antipa. Cu podoaba obiceiurilor bune ţi-ai înfrumuseţat sufletul tău cel feciorelnic, pentru preadulcele tău Hristos născut din Fecioară. Pe Acela, Cuvioase, nu înceta a-L ruga să mântuiască sufletele noastre.

 

Şi acum..., a Născătoarei:

 

Din tine născându-Se, fără de sămânţă, Fiul cel mai înainte de veci, Fecioară-Maică, a zidit din nou lumea, Domnul omorând cu botezul Său pe şarpele cel ascuns în ape şi izbăvind oamenii din stricăciune.

 

Catavasie: Domnul, Cel ce dă...

 

Condacul şi icosul Praznicului

 

Condacul sfântului:

 

Podobie: Porunca cea de taină...

 

Viaţa pustnicească dorind, fericite, şi grijile pământeşti lepădând, ai părăsit deşertăciunea celor trecătoare şi ca un nou David de la turmele tatălui fiind luat, în singurătatea pustiului ai intrat, nevoindu-te bărbăteşte în postiri şi în privegheri. Pentru aceasta te-ai făcut pildă înfrumuseţată a sihaştrilor, împodobindu-ţi sufletul cu neprihănita curăţie şi cu untdelemnul rugăciunii, şi luminându-ţi mintea cu privirea la locaşurile cele dumnezeieşti, acum te bucuri împreună cu îngerii înaintea Împăratului făpturii. Pe Acesta roagă-L să izbăvească din nevoi şi din primejdii pe cei ce săvârşesc cu credinţă şi cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

Sedealna, glasul 1:

 

Iubitorul de oameni - Hristos - poruncă nouă ne-a dat tuturor: „Să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu”. Cu adevărat, dumnezeiască iubire ai arătat, Cuvioase, pentru toate făpturile, pe care dar al lui Dumnezeu l-ai socotit. Dă-ne şi nouă, fiii neamului tău, a ne împărtăşi din iubirea ta cea sfântă ca să umblăm cu tărie pe calea cea dreaptă şi să aflăm milă şi har în ziua judecăţii de la Hristos Dumnezeu, Cel ce te-a încununat pe tine.

 

Slavă...,

 

Cu duhul nemângâiat de cele pământeşti, Cuviosul Antipa Românul - a luat Crucea şi a urmat lui Hristos. Prin osteneli, lacrimi şi suspinuri neîncetate, s-a învrednicit de binecuvântarea Ta, Doamne. Pentru rugăciunile sale, numără-ne şi pe noi, în ceata aleşilor tăi.

 

Şi acum..., a Praznicului, acelaşi glas:

 

Iisus născându-Se din Fecioara Maria şi în Iordan botezându-Se de la Ioan, Duhul S-a pogorât peste Dânsul, văzut, în chip de porumbel. Pentru aceasta proorocul, împreună cu îngerii, a zis: slavă venirii Tale, Hristoase; slavă împărăţiei Tale; slavă iconomiei Tale, Unule Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 4-a:

 

Irmos: „Munte umbrit cu harul...”

 

Îmbrăţişând cu dragoste crucea lui Hristos, Cuvioase, ai purtat cu osârdie lupta împotriva taberelor demonice, făcându-ţi inima rai duhovnicesc. Cu rugăciunile tale, ocroteşte pe credinciosul tău popor cel ce cu dragoste, în sfinţite aşezăminte, te laudă pe tine.

 

Iubirea curată către Dumnezeu şi către aproapele ai arătat, Sfinte Cuvioase. Căci în toate zilele, cu blândeţe şi uitare de sine i-ai mângâiat pe toţi, cei ce cu osârdie te căutau pe tine. Iar acum, veselindu-te în ceruri, nu-i uita pe smeriţii tăi fii de pe plaiurile obârşiei tale.

 

Slavă...,

 

Din dumnezeieştile Scripturi te-ai adăpat, Părinte Antipa, şi laudă lui Dumnezeu în dulce grai românesc cu dragoste osârdnică i-ai adus. Rugămu-ne cu umilinţă şi cântăm în sfinţitele biserici înălţate în cinstea numelui tău: Bucură-te, Sfinte Antipa, Părintele nostru.

 

Şi acum..., a Născătoarei:

 

Cuvântul, ca un Dumnezeu, fiind nevăzut, luând din Fecioara fire omenească, Se face văzut şi Se curăţă în Iordan, Cel străin de păcat, ca să cureţe de greşeli pe cel căzut.

 

Catavasie: Auzitu-s-a, Doamne, glasul Tău...

 

Cântarea a 5-a:

 

Irmos: „Cel ce ai luminat cu luminarea venirii Tale...”

 

Dragostea de Dumnezeu şi înstrăinarea de cele pământeşti le-ai câştigat, Cuvioase, şi ai păzit cu sfinţenie sfaturile evanghelice. Pentru aceasta, locuitor al cetăţii cereşti te-ai făcut, vrednicule de laudă, Părinte Antipa. Îndrăznire având către Dumnezeu, roagă-te să dobândim şi noi creştineasca dragoste ca să smulgem printr-însa neghinele răutăţilor.

 

Cu mulţimea lacrimilor tale ai curăţit întru tine dumnezeiescul chip, Părinte. Iar demonii ce te-au necăjit pe tine multă vreme, au fost alungaţi cu biciul sfintelor tale rugăciuni. Fii mijlocitor nouă către Stăpânul să ne izbăvească de cursele vrăjmaşului celui viclean.

 

Slavă...,

 

Izbăvitu-te-ai de patimile trupului, Cuvioase, prin truda nevoinţelor tale. Iar în obştea Valaam ai petrecut duhovniceşte în virtuţi, aducând jertfă de laudă Mirelui Hristos, Cel ce te-a ales pe tine.

 

Şi acum..., a Născătoarei:

 

Elisei a îndulcit amărăciunea apelor cu sare; iar Fiul tău şi Dumnezeu, botezându-Se în ape, a ridicat amărăciunea şi durerea păcatului.

 

Catavasie: Iisus, Începătorul vieţii...

 

Cântarea a 6-a:

 

Irmos: „Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de desubt...,”

 

În trupul tău firav, Părinte, ai împletit din dragoste adâncă, postul îndelungat şi rugăciunea curată ca lucrări ale sufletului. Ca şi fericitul Pavel Apostolul ai învăţat pe ucenicii tăi: „în orice şi în toate m-am învăţat să fiu şi sătul şi flămând; şi în belşug, şi în lipsă”, minunate Părinte Antipa.

 

Oare, nu ţi-au venit gânduri de a face rău cuiva, Părinte, te-a întrebat ucenicul iubit? „Niciodată nu pot veni astfel de gânduri părintelui iubitor de fii, dar cu atât mai mult, nu pot veni părintelui duhovnicesc”, ai răspuns, Părinte. Din iubirea ta cea curată şi sfântă revarsă picături de rouă duhovnicească celor încercaţi cu multe feluri de ispite.

 

Slavă...,

 

„Viaţa monahului e în biserică; iar lucrarea lui e pravila monahală” ai spus celor ce erau în neorânduială. Învaţă-ne să stăruim în rugăciune şi-n împlinirea poruncilor ca să scăpăm de vătămarea ispitelor. Ajută-ne în ostenelile noastre cele duhovniceşti şi roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

 

Şi acum..., a Născătoarei:

 

Spăimântatu-s-au cetele îngerilor, văzând pe Cel nevăzut, născut din Fecioară cu trup şi cufundat în râu spre a Se boteza; pe Cel ce este slăvit de cei fără de trup.

 

Catavasie: Glasul Cuvântului...

 

Condacul: glasul al 4-lea:

 

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

 

Din frământătura ostenelilor înmuiate cu lacrimile milostivirii tale, ai dospit rugăciunea cea mult roditoare, Părintele nostru Antipa. Adu-ţi aminte şi de neamul nostru din care ai odrăslit, Preafericite, şi ocroteşte patria ta cu mijlocirile tale către Dumnezeu ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, odraslă a Moldovei, iubitorule de pustnicie.

 

Icos

 

La chemarea dumnezeiască, bucurându-te cu duhul, ai fugit de deşărtăciunile lumii, primind jugul cel uşor al lui Hristos. Pentru aceasta, cetele monahilor îţi cântă ţie cu evlavie în sfinţitele locaşuri: bucură-te, mlădiţa cea bogată din Calapodeşti; bucură-te, fiule ales al ţinutului Zeletin; bucură-te, ostenitorul schitului românesc din Athon; bucură-te, al monahilor înstrăinaţi de ţară, dulce mângâiere; bucură-te chip al blândeţii; bucură-te, adânc de smerenie; bucură-te, necurmată ru-găciune pentru neamul tău; bucură-te, iubitorule de isihie; bucură-te, vorbitorule cu Dumnezeu; bucură-te, lauda Valaamului; bucură-te, şi a noastră dulce alinare în viforul ispitelor; bucură-te, Sfinte al neamului românesc; bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie.

 

Cântarea a 7-a:

 

Irmos: „Pe tine, de Dumnezeu Născătoare...”

 

Cuvioase Părinte Antipa, te-ai învrednicit a te atinge de moaştele vlădicăi Teodosie mucenicul, încredinţându-ne şi pe noi de sfinţenia lor. Şi primind îngerescul chip cu numele de Alimpie, ai cântat cu râvnă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

 

Bucură-te, Părinte prealăudate, căci Domnul ţi-a hărăzit să te împărtăşeşti de darurile Duhului Sfânt la racla moaştelor Sfântului Tihon, cel din Zadonsk. Pentru aceasta te-ai sârguit a-i urma vieţii acestuia şi a cânta în toate zilele: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

 

Slavă...,

 

Astăzi şi noi alergăm la racla moaştelor tale, Părinte de Dumnezeu fericite. Cu trupul ostenit de patimi, ne închinăm icoanei tale şi însetaţi de dorul dumnezeieştii veselii, strigăm: Vino, Părinte, odorul şi folositorul nostru, ocroteşte evlaviosul tău popor din care ai ieşit, ca să cântăm cu toţii într-un glas: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

 

Şi acum..., a Născătoarei:

 

Nu s-a deosebit de firea Tatălui dumnezeiescul Cuvânt, întrupându-Se din Fecioara; că şi pe ea, întru întrupare a păzit-o cu adevărat nemicşorată. Şi cum Hristos Cel preaslăvit primeşte mărturia Tatălui.

 

Catavasie: Pe tinerii cei binecredincioşi...

 

Cântarea a 8-a:

 

Irmos: „În cuptor tinerii lui Israel,...”

 

Dorind să se bucure, Cuvioase Părinte, de binecuvântarea ta şi evlavioasele femei, ai cerut să ai mormântul în afara schitului în care cu osârdie duhovnicească te-ai nevoit. Pentru aceasta, îndrăznind la bunătăţile tale cele bogate, te rugăm: Caută spre noi şi binecuvintează cu racla cinstitelor tale moaşte, ca să cântăm neîncetat: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântări de mulţumire îţi aduce ţie ţinutul Zeletinului, Părinte, simţindu-te prezent cu duhul cum mijloceşti neîncetat pentru binecredincioşii tăi fii. Vino, Părintele nostru Antipa, şi înzestrează sfinţitele aşezăminte închinate ţie, ca să cântăm: Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Binecuvântăm pe Tatăl...

 

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Antipa, Milostive, miluieşte pe robii Tăi şi revarsă bucuria cea desăvârşită poporului român care cântă în locaşurile Tale cântarea Sfintei Treimi: Toate lucrurile Domnului, pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Şi acum..., a Născătoarei:

 

În cuptor, în chip tainic te-au închipuit pe tine tinerii, mai înainte, Fecioară, şi în rug Moise mai înainte te-a însemnat; iar Isaia te-a văzut născând, fără de bărbat, Prunc, pe Domnul slavei, pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

 

Să lăudăm, bine să cuvântăm...

 

Catavasie: Taină minunată...

 

Cântarea a 9-a:

 

Irmos: „Chipul curatei naşterii tale...”

 

În ceata cuvioşilor sălăşluindu-te cu sufletul, Părinte, te veseleşti de vederea Dumnezeieştii Treimi. Şi îndrăznire având către Dânsa, roagă-te neîncetat să ocrotească neamul nostru şi să-l izbăvească din cumplitele nevoi şi din necazuri.

 

În sfinţitele locaşuri moldovene răsună glasul fiilor tăi duhovniceşti. Fii stâlp de întărire şi reazim de mângâiere celor ce te laudă şi cu credinţă îţi cântă: Bucură-te, Părinte Sfinte, îndreptătorul călugărilor şi lauda sihaştrilor.

 

Slavă...,

 

Ce este mai plăcut decât a lăuda pe Dumnezeu, Cel ce este minunat întru sfinţii Săi! Veniţi, dar, toţi iubitorii de prăznuire din Dacia străbună să-l lăudăm pe Cuviosul Antipa - Românul. Şi într-un glas să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Părinte, odrasla cea sfântă a Moldovei şi rugător fierbinte al celor ce aleargă la tine cu credinţă şi cer ajutorul tău cel grabnic.

 

Şi acum..., a Născătoarei:

 

Stăpânit-a moartea până la Tine, Cel ce ai binevoit a Te naşte ca noi din Maică nenuntită, ca să ne mântuieşti pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, Cel mai presus de fire, şi în ape să ne topeşti din nou cu focul cel dumnezeiesc al botezului.

 

Catavasie: Nu izbuteşte nici o limbă...

 

LUMINÂNDA

 

Podobie: Arătatu-S-a Mântuitorul...

 

Îndreptându-ţi privirea spre cele înalte, Cuvioase, suişuri în inima ta ai pus, de Dumnezeu înţelepţite Antipa; şi ajungând în cămările cereşti, te desfătezi acum cu cetele cuvioşilor şi dumnezeieştilor părinţi. Nu înceta a te ruga pentru noi, cei ce cu dragoste prăznuim sfântă pomenirea ta.

 

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului

 

LA LAUDE, pe 4, însuşi glasul:

 

Veniţi, toate cetele monahilor, în sfinţitele locaşuri, pe Cuviosul Antipa să-l lăudăm, după vrednicie, şi cu toţii într-un glas să-i strigăm: Vino, Cuvioase, în pământul părinţilor tăi şi binecuvântează-ne pe noi, cei ce te cinstim pe tine.

 

Veniţi, iubitorilor de isihie, adunându-vă în cete la răscruci de tainice poteci, să-l întâmpinăm cu bucurie pe Antipa, lauda isihaştilor români. Cu inimile arzânde de dor dumnezeiesc şi mâinile înălţate la rugăciune, să-i cântăm: Bucură-te, Părinte, purtătorule de duh dumnezeiesc şi vorbitorule cu îngerii.

 

Veniţi, soborul sfinţiţilor slujitori ai altarelor străbune, pe mlădiţa duhovnicească cea mult roditoare a Calapodeştilor, cu cântări şi psalmi să o lăudăm, cunună neveştejită împletindu-i. Căci mai mult decât toţi, petrecerea în biserica sobornicească a iubit, iar acum în ceruri veselindu-se, slăveşte neîncetat pe Dumnezeu împreună cu cetele cele fără de trup. Pentru aceasta să-i strigăm: Bucură-te, mângâierea şi odihna sufletelor noastre.

 

Veniţi, adunarea credincioşilor români de pretutindenea, cei ce aţi urmat credinţei dreptmăritoare, pe Cuviosul Antipa să-l lăudăm: că acesta, cu adevărat, mai presus de om s-a arătat, că trup materialnic având, viaţa celor fără de trup a râvnit, învrednicindu-se a vedea, în chip negrăit frumuseţea cea prealuminată a Sfintei Treimi.

 

Slavă..., glasul al 5-lea:

 

Cuvioase Părinte, nu ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, până ce sufletul şi trupul nu ţi le-ai curăţit de patimi şi pe tine însuţi te-ai gătit locaş al Duhului. Că venind Hristos împreună cu Tatăl, sălăşluire întru tine au făcut şi Treimii celei Deofiinţă slujitor ai ajuns; propovăduitorule de lucruri mari, Antipa, roagă-te pentru sufletele noastre.

 

Şi acum..., a Praznicului.

 

DOXOLOGIA MARE

 

Troparul Cuviosului

 

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului.

 

Ecteniile şi Otpustul.

 

LA SFÂNTA LITURGHIE

 

Fericirile, pe 8 din Cântarea a 5-a a Praznicului şi a 6-a a Cuviosului.

 

Prochimen, glasul al 4-lea: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

 

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.

 

Apostolul: din Epistola întâi către Corinteni (IX, 2 - 12): „Fraţilor, voi sunteţi pecetea apostoliei mele..”

 

Evanghelia de la Luca (VII, 37 -50): „În vremea aceea, L-a rugat unul dintre farisei pe Iisus...”

 

Chinonicul: Fericit bărbatul care se teme de Domnul…