Crearea cremelor comune. Produsele cosmetice hipoalergenice Naturalness pentru copii și adulți
Ouăle, zahărul, gelatina, vanilia, făina și laptele sunt ingrediente comune din care se pot prepara o mulțime de rețete de prăjituri care mai de care mai delicioase.
Printre ele, și șarlota, un desert cu blat copt în cuptor și cremă, care poate fi servit cald sau rece și a cărui origine este controversată încă. Şi pentru că a străbătut o istorie lungă şi transcontinentală nu e de mirare că are atâtea forme, feluri, arome şi dichisuri. După unii istorici, prăjitura ar fi fost la origine felul de mâncare medieval a cărui crearea cremelor comune era charlyt mâncare cu cremă, în engleza veche.

Crearea cremelor comune secolul al XV-lea, mâncarea cu carne numită charletsera foarte populară. Bucătăria elisabetană cunoaşte un tip de desert care-i seamănă:pişcoturi sau felii de pâine unse cu cremă.
Crearea cremelor comune, şi crearea - Traducere în engleză - exemple în română | Reverso Context
După alții însă, desertul ar fi luat numele soției regelui George al III-lea al Marii Britanii, regina Charlottemare cultivatoare de mere, de aici şi întreaga bibliotecă de reţete de şarlote cu mere, pere, piersici şi alte fructe.
Îno altă rețetă asemănătoare presupune tăierea mai multor felii de mere foarte subțiri, care sunt puse peste bucăți de pâine albă tăvălită în unt;acest blat este întins în vasul de copt.

De altfel, crearea cremelor comune clasică avea la bază un blat din pâine albă sau straturi de pesmet înmuiată în unt umplut cu piure de fructe mere, caise, pere sau diverse creme. Nenumărate istorii, nenumărate variante Varianta rusească a prăjiturii a fost inventată în de bucătarul francez al regelui George al IV-lea, Marie-Antoine Carêmecare ar fi numit astfel desertul în onoarea singurului copil al regelui, prinţesa Charlotte de Walles În această variantă, desertul este o cremă pusă într-o matriță căptușită cu pișcoturi.
- Dureri de cot în urma ridicării greutății
- Medicament pentru articulații arkoksiya
Alţii pretind că prăjitura îşi trage numele de la Charlotte de Prusiaîmpărăteasă consoartă a Rusiei, soţia ţarului Nicolai I şi mama ţarului Alexandru II. O altă informație despre acest desert este oferită de Enciclopedia americană de mâncare și băutură, unde se spune că varianta nord-americană a șarlotei — care pierde din farmecul unei operaţiuni gastronomice complexe şi apetisante, dar câştigă în eficienţă — include o simplă bucată de cozonac sau pandişpan unsă cu frișcă, peste care este rasă, uneori, și ciocolată, ornată apoi cu o cireașă.
Prăjitura este populară mai ales în orașele din estul Statelor Unite, într-o crearea cremelor comune de prezentare în care prăjitura este îmbrăcată într-un carton circular care, prin răsucire, împinge prăjitura în sus pentru a putea fi consumată.

Noi, românii, numim şarlotă prăjitura cu blat pe care se întinde o cremă, apoi un strat de jeleu, după care se ornează cu frişcă. Sau crema de ciocolată pusă într-un vas mărginit de pişcoturi înmuiate în rom. Sau, pur şi simplu, o prăjitură-jeleu dintr-un litru de lapte, trei linguri de cacao, două de făină, patru ouă, o lingură şi jumătate de unt şi îndulcitor.
- Tratamente neconvenționale pentru artrită și artroză
- Preparate pentru durere în articulațiile picioarelor
Se amestecă tot mai puţin untulse lasă pe foc până se îngroaşă, se adaugă untul şi se pune în pahare, la rece. Se poate orna cu frişcă. Un lucru e cert:şarlota pare să fie dacă nu ţarina deserturilor, cel puţin principesa lor.
Cu atâtea istorii, nu e de mirare că astăzi şarlota a ajuns să însemne mai multe tipuri de prăjituri, una mai crearea cremelor comune decât cealaltă.