Ruperea ligamentelor articulației gleznei, Entorsă acută a gleznei

Examinarea trebuie făcută bilateral, întâi pe partea sănătoasă. Astfel, avem un diagnostic mai ușor. Examinarea fiecărei structuri în parte dă o imagine asupra a ceea ce este traumatizat și ce nu. ÎnOTTAWA a emis criteriile clinice de diagnostic a unei entorse, criterii care permit evitarea indicării examenului radiologic: 1 palparea să nu găsească durere pe traiectele și inserțiile ligamentelor talo-fibular anterior, calcaneo-fibular și talo-fibular posterior.

Când diagnosticul unei entorse se limitează la criteriile clinice OTTAWA, trebuie reexaminat pacientul după câteva zile.

3 grade de rupere a ligamentelor gleznei - Masaj

Examenul radiologic: Glezna poate fi examinată radiologic cu ajutorul radiografiilor standard și, dacă este nevoie, și cu cel al radiografiilor dinamice. Radiografiile standard sunt următoarele: - radiografia antero-posterioară a gleznei cu rotația internă de 20 de grade: Pe această incidentă pot fi observate eventualele fracturi asociate entorsei acute sau modificări artrozice în instabilitatea cronică a gleznei.

De ruperea ligamentelor articulației gleznei, permite vizualizarea interliniei articulare și mai ales a unghiului supero-lateral al domului talar care poate fi sediul unei fracturi osteocondrale afectarea unghiului supero-medial este mai rară. Examenul radiologic dinamic al gleznei: Este indicat în entorsele grave care au indicație operatorie. Radiografiile sunt făcute întotdeauna comparativ cu partea contralaterală, de cele mai multe ori sub anestezie.

Meniu de navigare

Radiografiile dinamice sunt următoarele: - radiografia antero-posterioară în stress a gleznei: Glezna poate fi forțată în varus sau în valgus.

Aceste radiografii dovedesc obiectiv distrugerile ligamentare. Trebuie făcute bilateral.

Terapia Cauze Cauza instabilității, mai ales la nivelul articulației gleznei superioare, poate fi slăbiciunea ligamentelor din cauze congenitale sau dobândite, cu sau fără implicarea altor structuri de stabilizare cum sunt capsula articulației, cartilajul articular, meniscurile, structuri musculare. Ligamentele articulației gleznei pot suferi hiperextensia sau chiar ruperea în momentul răsucirii piciorului, cu sau fără aplicare de forță externă. Instabilitățile articulației gleznei se definesc în general, prin numărul structurilor ligamentare afectate. Cu cât sunt afectate mai multe ligamente, cu atât mai instabilă va fi articulația gleznei. Simptome Instabilitatea se exprimă mai întâi mers nesigur, care poate fi asociat cu durere și cracmente la solicitarea mai intensă.

Tot pe aceasta radiografie se măsoară unghiul de înclinare talară. El este unghiul dintre tangentele la suprafețele articulare tibială și talară. O înclinare de grade corespunde unei rupturi izolate a ligamentului talo-fibular anterior. O înclinare talară laterală de 20 de grade semnifică ruptura ligamentelor talo-fibular anterior și calcaneo-fibular.

Terapia Cauze Ligamentele de la nivelul articulației gleznei se pot întinde excesiv și chiar se pot rupe din cauza răsucirii piciorului, cu sau fără aplicare de forță din exterior. Astfel de leziuni leziuni se produc, deseori, în timpul activităților sportive.

Constă în aplicarea unei forțe dozabile dinspre anterior asupra tibiei distale cu calciiul fixat. Pentru ca ligamentul deltoid să nu se opună translației anterioare a talusului trebuie ca talusul să se poată roti medial atunci când se aplica forță pe tibie. Pe radiografia laterala în stress a gleznei se măsoară translația anterioară a talusului față de tibie.

Translația anterioară este distanța dintre marginea posterioară a suprafeței articulare tibiale și marginea posterioară a suprafeței articulare a domului talar. Translația anterioară a talusului semnifică cel puțin ruptura ligamentului talo-fibular anterior. Pentru obținerea unei radiografii bune trebuie flectate genunchiul și glezna pentru relaxarea complexului muscular gastrocnemieni-solear.

Deși forțarea gleznei se face cu ajutorul unui aparat cu forță quantificabilă, gradul mare de variabilitate a laxității gleznei normale face dificilă stabilirea strictă a criteriilor pentru reconstrucția ligamentară doar pe baza testelor de măsurare pe radiografiile în stress.

Mai mult, durerea provocată de forțarea articulației și reacția de apărare pe care o declanșează, pe gleznele neanesteziate, limitează mai mult acuratețea acestor date.

Consecințele ruperii ligamentului gleznei Deteriorarea ligamentului deltoid al gleznei - Genunchi Privire de ansamblu asupra rupturii ligamentului gleznei: esență, tipuri de patologie, tratament Autorul articolului: Alina Yachnaya, chirurg chirurg oncolog, învățământ medical superior cu diplomă de medicină generală. Ruptura ligamentului gleznei este o încălcare a integrității fibrelor ligamentelor care mențin articulația oaselor tibiei cu oasele piciorului într-o poziție stabilă. Tipuri de rupere a ligamentului gleznei Deteriorarea aparatului ligament al gleznei este cea de-a doua boală cea mai frecvent întâlnită în rândul celorlalte articulații - mai frecvent sunt afectate numai ligamentele genunchiului. Manifestările și consecințele acestora perturbează pacienții în moduri diferite în ruperea ligamentelor articulației gleznei de gradul de deteriorare a fibrelor : în timpul pauzelor parțiale, apar dureri ușoare la nivelul durerii și se limpezează piciorul rănit; o ruptură completă a ligamentelor gleznei cauzează dureri severe de arsură, pacientul nu poate doar să meargă, ci chiar să se ridice. Durează săptămâni pentru a restabili activitatea normală a motorului.

Examenul RMN: Are avantajele neinvazivității și acurateții diagnosticului. Datele RMN privind starea ligamentelor investigate au ruperea ligamentelor articulației gleznei excelent confirmate intraoperator.

Instabilitatea ligamentelor gleznei

RMN confirmă de asemenea foarte bine leziunile osteocondrale ale talusului, cât și pe cele ale tendoanelor peronierilor și ale tecilor lor. Dar nu poate da informații privitoare la instabilitatea cronică de gleznă.

Clinica HyMarco - Entorsa de gleznă (Columna TV)

Se face cu următoarele afecțiuni: 1 fractura procesului lateral al talusului 2 fractura maleolei peroniere 3 fractura fibulei proximale fractura Maisoneuve 4 fractura bazei metatarsianului 5 sunt fracturi prin smulgerea stiloidei de către tendonul peronierului scurt. Semnele funcționale sunt aceleași ca și în entorsa laterală de gleznă. Palparea însă evidențiază localizarea durerii la ruperea ligamentelor articulației gleznei bazei metatarsianului 5.

Mobilizarea blândă a gleznei este nedureroasă. Radiografia laterală a gleznei permite doar rareori descoperirea fracturii bazei metatarsianului 5. Radiografia ¾ a piciorului este cea care confirmă diagnosticul.

La examenul clinic trebuie căutată deplasarea anterioară a tendoanelor. Durerea este maxima la nivelul orificiului lateral al lui sinus tarsi.

Ligamente și tendoane ale articulației gleznei

Diagnosticul diferențial al durerii persistente după entorsa acută a gleznei[ modificare modificare sursă ] 1 Leziunile cartilaginoase 2 Instabilitatea cronică a gleznei: cea mai frecventă este instabilitatea cronică laterală 3 Instabilitatea subtalară: este foarte greu de diferențiat de instabilitatea gleznei.

Instabilitatea subtalară se manifestă prin durere situată distal și lateral de articulația gleznei, în aria lui sinus tarsi. Diagnosticul instabilității subtalare se pune pe baza radiografiei BRODEN în stress: piciorul este rotat intern 45 de grade, raza Rx este ruperea ligamentelor articulației gleznei caudo-cranian 20 de grade, în timp ce calciiul este forțat în varus.